In conformitate cu Legea nr.15 /24.03.1994 republicata in M.O. 242/31.05.1999 cu modificarile si completarile ulterioare:

Art. 3. – Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a) terenurile, inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
b) mijloacele fixe.
Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeazã ca atare si îndeplineste cumulativ urmãtoarele conditii: a) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilitã prin hotãrâre a Guvernului. Aceastã valoare poate fi actualizatã anual, în functie de indicele de inflatie; Notã: Valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de:
– 200.000 lei incepand cu data de 1 ianuarie 1994 (potrivit Legii 15/1994)
– 1.000.000 lei incepand cu data de 1 ianuarie 1997 (potrivit HG nr.105/1997)
– 5.000.000 lei începând cu data de 1 ianuarie 2000 (potrivit art. 1 din H.G. nr. 1035/1999)
– 8.000.000 lei începând cu data de 1 iunie 2001 (potrivit art. 1 din H.G. nr. 424/2001)
– 15.000.000 lei începând cu data de 1 ianuarie 2004 (potrivit art. 6 din H.G. nr. 1553/2003)
– 1800 RON începând cu data de 15 februarie 2007 (potrivit H.G. nr. 105/31.01.2007)
b) are o duratã normalã de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeazã un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Art. 4. – Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizãrii:
a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacitãtile puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe.
Acestea se cuprind în grupele în care urmeazã a se înregistra, la valoarea rezultatã prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investitiile efectuate pentru descopertã, în vederea valorificãrii de substante minerale utile, cu cãrbuni si alte zãcãminte ce se exploateazã la suprafatã, precum si cele pentru realizarea lucrãrilor miniere subterane de deschidere a zãcãmintelor; d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunãtãtirii parametrilor tehnici initiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
Art. 5. – Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizãrii: mijloacele fixe aflate în proprietatea publicã, lacurile, bãltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii, precum si terenurile, inclusiv cele împãdurite.
Art. 6. – Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modificã parametrii tehnici initiali ai mijlocului fix;
b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de durata lor de functionare normalã;
c) constructiile si instalatiile provizorii;
d) animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrãsat, pãsãrile si coloniile de albine;
e) pãdurile;
f) investitiile efectuate pentru realizarea lucrãrilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum si cele pentru foraj, executate pentru explorãri, prospectiuni geologice si geofizice, forajele pentru alimentarea cu apã, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz – capul unor zãcãminte de titei, precum si sondele de cercetare geologicã, care au pus în evidentã acumulãri de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice si economice obiective, nu pot fi exploatate; g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea productiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercãrilor în vederea omologãrii la producãtor;
h) echipamentul de protectie si de lucru, îmbrãcãmintea specialã, precum si accesoriile de pat, indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.